Primii ani
S-a născut în Dorohoi, România, într-o familie evreiască (sefardă), ca fiică a funcționarului Isaac Haskil și a profesoarei Berthe Moscuna (născută Moszkowicz), având două surori, Jane și Lili. Primele noțiuni de pian le-a primit de la mama ei, rămasă văduvă, care oferea cursuri de pian. Încă de la o vârstă fragedă a manifestat un talent muzical ieșit din comun, manifestând capacitatea de a reproduce opere muzicale auzite o singură dată.
La vârsta de 5 ani cânta în fața Reginei Elisabeta, la 6 ani era înscrisă la Conservatorul din București, iar la 7 ani regina Elisabeta ȋi va oferi o bursă de studii pentru Conservatorul din Viena.
La vârsta de 10 ani va da primul ei recital public cu lucrări din creaţia marilor compozitori, pe care le executa fără partitură.
„Profesorul Anton Door ne atrage atenția asupra unei fetițe al cărei talent muzical este destul de excepțional. El ne-a scris: <𝐼̂𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑧𝑖𝑙𝑒, 𝑢𝑛 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑐 𝑎 𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡 𝑙𝑎 𝑚𝑖𝑛𝑒 𝑎𝑐𝑎𝑠𝑎̆ 𝑑𝑖𝑛 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑎, 𝑡̦𝑖𝑛𝑎̂𝑛𝑑 𝑑𝑒 𝑚𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑜 𝑓𝑒𝑡𝑖𝑡̦𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑠̦𝑎𝑝𝑡𝑒 𝑎𝑛𝑖, 𝑓𝑖𝑖𝑐𝑎 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑣𝑎̆𝑑𝑢𝑣𝑒. 𝐴𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜 𝑚𝑖𝑛𝑢𝑛𝑒: 𝑛𝑢 𝑎 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖𝑡 𝑛𝑖𝑐𝑖𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎̆ 𝑜 𝑒𝑑𝑢𝑐𝑎𝑡̦𝑖𝑒 𝑚𝑢𝑧𝑖𝑐𝑎𝑙𝑎̆ 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑎̆ – 𝑑𝑎𝑟 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑛𝑒𝑐𝑒𝑠𝑎𝑟, 𝑑𝑒𝑜𝑎𝑟𝑒𝑐𝑒 𝑡𝑜𝑡 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑖 𝑠𝑒 𝑐𝑎̂𝑛𝑡𝑎̆, 𝑖̂𝑛 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑙𝑒 𝑚𝑎̂𝑖𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑒𝑖, 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑝𝑟𝑒𝑡𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑟𝑎̂𝑛𝑑𝑢𝑙 𝑠𝑎̆𝑢 𝑑𝑖𝑛 𝑚𝑒𝑚𝑜𝑟𝑖𝑒, 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑔𝑟𝑒𝑠̦𝑒𝑎𝑙𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑖𝑛 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑒 𝑡𝑜𝑛𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒. 𝐼-𝑎𝑚 𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡𝑎𝑡 𝑜 𝑠𝑜𝑛𝑎𝑡𝑎̆ 𝑢𝑠̦𝑜𝑎𝑟𝑎̆ 𝑑𝑒 𝐵𝑒𝑒𝑡ℎ𝑜𝑣𝑒𝑛: 𝑒𝑎 𝑎 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑖𝑓𝑟𝑎𝑡-𝑜 𝑝𝑒𝑟𝑓𝑒𝑐𝑡 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑝𝑟𝑜𝑏𝑙𝑒𝑚𝑒. 𝐴𝑖𝑐𝑖 𝑛𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑓𝑟𝑢𝑛𝑡𝑎̆𝑚 𝑐𝑢 𝑜 𝑒𝑛𝑖𝑔𝑚𝑎̆: 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑚𝑎𝑡𝑢𝑟𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑎 𝑐𝑟𝑒𝑖𝑒𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑢 𝑎𝑑𝑒𝑣𝑎̆𝑟𝑎𝑡 𝑖̂𝑛𝑓𝑟𝑖𝑐𝑜𝑠̦𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒>.”
A studiat la Conservatorul din Paris, avându-l ca profesor pe Alfred Cortot, unde a impresionat prin virtuozitate și profunzimea artistică. Mai mult, a absolvit cursurile la vârsta de 15 ani, obținând premiul întâi la pian și vioară.
Refugiată în 1940 de teama nazismului, după numeroase peregrinări datorate persecuțiilor rasiale, în 1942 reușește să părăsească și Franța și să se stabilească în Elveția, la Vevey.
Cel mai probabil acest complex care o împiedica să etaleze o ținută maiestuoasă, împreună cu perfecționismul său artistic exigent au făcut-o să se simta inconfortabil din punct de vedere social sau în concerte live, Mărturie ar putea sta puternicul trac pe care a început să îl dezvolte la un moment dat și care s-a manifestat pe toată durata vieții.
Succesul
A susținut recitaluri de pian și concerte alături de mari muzicieni și dirijori precum George Enescu, Eugène Ysaÿe, Pablo Casals, Arthur Grumiaux Carlo, Maria Giulini, Yehudi Menuhin, Dinu Lipatti, Leopold Stokowski sau Sergiu Celibidache.
- Yehudi Menuhin, celebrul violonist și colaborator apropiat:
„Pentru Clara, Mozart era ceva natural. Nimeni nu putea să interpreteze Mozart cu mai multă simplitate, eleganță și puritate. Era ca și cum sufletul lui Mozart ar fi trecut prin ea.” - Charles Munch, dirijor francez:
„Clara Haskil nu cânta Mozart. Ea devenea Mozart. În interpretările ei, fiecare notă spunea adevărul.” - Alfred Cortot, pianist și profesor celebru:
„Muzica lui Mozart curge din degetele Clarei Haskil cu o naturalețe și o sinceritate care depășesc orice analiză tehnică.” - Pianistul Rudolf Serkin, despre interpretarea Clarei Haskil:
„Când Clara cânta Mozart, simțeai că muzica respiră, trăiește și vorbește direct inimii. Era o experiență transcendentală.” - Charlie Chaplin (actor și regizor):
„Când o ascultam cântând Mozart, simțeam că aud glasul lui Dumnezeu.”
Prietenia legendară a celor doi mari pianiști a fost consemnată și în Cartea de Memorii „Povernei 23” scrisă de Valentin Lipatti, fratele marelui muzician, publicată în Colecția „Esențial” inițiată de pianista și regizoarea Alice Barb și republicată în anul 2019, îmbogățită cu fotografii originale:
„𝐷𝑖𝑛𝑢 𝑎𝑣𝑒𝑎 𝑐𝑢𝑙𝑡𝑢𝑙 𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑒𝑛𝑖𝑒𝑖 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒, 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑟𝑎𝑟𝑒𝑜𝑟𝑖 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑙𝑛𝑖𝑡, 𝑠̧𝑖-𝑜 𝑚𝑎𝑛𝑖𝑓𝑒𝑠𝑡𝑎 𝑐𝑢 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑎̆ 𝑠𝑖𝑛𝑐𝑒𝑟𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑓𝑎𝑡̧𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑔𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑏𝑟𝑒𝑎𝑠𝑙𝑎̆. 𝐸𝑥𝑒𝑚𝑝𝑙𝑢𝑙 𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑠𝑡𝑟𝑎̆𝑙𝑢𝑐𝑖𝑡 𝑠̧𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑒𝑚𝑜𝑡̧𝑖𝑜𝑛𝑎𝑛𝑡 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑒𝑛𝑖𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝑐𝑢 𝐶𝑙𝑎𝑟𝑎 𝐻𝑎𝑠𝑘𝑖𝑙, 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝑐𝑎̆𝑟𝑒𝑖𝑎 𝑎𝑠̧ 𝑣𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑧𝑎̆𝑏𝑜𝑣𝑒𝑠𝑐 𝑝𝑢𝑡̧𝑖𝑛. 𝐷𝑖𝑛𝑢 𝑔𝑎̆𝑠𝑖𝑠𝑒 𝑖̂𝑛 𝐶𝑙𝑎𝑟𝑎 𝑢𝑛 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡 𝑑𝑒 𝑒𝑥𝑐𝑒𝑝𝑡̧𝑖𝑒, 𝑙𝑎 𝑛𝑖𝑣𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑠𝑎̆𝑢 𝑑𝑒 𝑖̂𝑛𝑡̧𝑒𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑒 𝑠̧𝑖 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑟𝑒 𝑎 𝑚𝑢𝑧𝑖𝑐𝑖𝑖. 𝑃𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑙𝑡𝑎̆ 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒, 𝑑𝑖𝑛𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑑𝑒 𝑎𝑑𝑚𝑖𝑟𝑎𝑡̧𝑖𝑎 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖-𝑜 𝑝𝑢𝑟𝑡𝑎, 𝐶𝑙𝑎𝑟𝑎 𝑎 𝑝𝑟𝑜𝑖𝑒𝑐𝑡𝑎𝑡 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝐷𝑖𝑛𝑢 𝑜 𝑖𝑢𝑏𝑖𝑟𝑒 𝑛𝑒𝑚𝑎̆𝑟𝑡𝑢𝑟𝑖𝑠𝑖𝑡𝑎̆, 𝑑𝑎𝑟 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑡𝑟𝑎̆𝑏𝑎𝑡𝑒 𝑎𝑑𝑒𝑠𝑒𝑎 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑟𝑒𝑠𝑝𝑜𝑛𝑑𝑒𝑛𝑡̧𝑎 𝑙𝑜𝑟. 𝑃𝑟𝑖𝑒𝑡𝑒𝑛𝑖𝑎 𝑙𝑜𝑟 𝑒𝑥𝑒𝑚𝑝𝑙𝑎𝑟𝑎̆ 𝑎𝑣𝑒𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑒𝑥𝑝𝑟𝑖𝑚𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑡𝑎̂𝑟𝑧𝑖𝑢 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑑𝑒𝑣𝑜𝑡𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑟𝑒𝑐𝑖𝑝𝑟𝑜𝑐 𝑑𝑒 𝑜 𝑟𝑎𝑟𝑎̆ 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̧𝑎̆: 𝐶𝑙𝑎𝑟𝑎 𝑐ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑛𝑑𝑢-𝑠𝑒 𝑠𝑎̆-𝑙 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑎̆ 𝑝𝑒 𝐷𝑖𝑛𝑢, 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆ 𝑝𝑢𝑡̧𝑖𝑛 𝑐𝑢𝑛𝑜𝑠𝑐𝑢𝑡, 𝑖̂𝑛 𝑐𝑒𝑟𝑐𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑚𝑢𝑧𝑖𝑐𝑎𝑙𝑒 𝑒𝑙𝑣𝑒𝑡̧𝑖𝑒𝑛𝑒 𝑠̧𝑖 𝑠𝑎̆-𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑐𝑢𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑎𝑛𝑔𝑎𝑗𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑐𝑒𝑟𝑡𝑖𝑠𝑡. 𝐷𝑖𝑛𝑢, 𝑎𝑑𝑒𝑠𝑒𝑎 𝑏𝑜𝑙𝑛𝑎𝑣, 𝑐𝑒𝑑𝑎̂𝑛𝑑𝑢-𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑐𝑒𝑟𝑡𝑒. 𝑉𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑡̧𝑖𝑎 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝐶𝑙𝑎𝑟𝑎 𝐻𝑎𝑠𝑘𝑖𝑙 𝑜 𝑎𝑣𝑒𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝐷𝑖𝑛𝑢 𝐿𝑖𝑝𝑎𝑡𝑡𝑖 𝑒𝑟𝑎 𝑎𝑡𝑎̂𝑡 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑙𝑒𝑠̧𝑖𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑠̧𝑖 𝑎𝑏𝑠𝑜𝑙𝑢𝑡𝑎̆, 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̂𝑡 𝑒𝑟𝑎 𝑠𝑢𝑓𝑖𝑐𝑖𝑒𝑛𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑠̧𝑡𝑖𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑒𝑙 𝑠𝑒 𝑎𝑓𝑙𝑎 𝑖̂𝑛 𝑠𝑎𝑙𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑣𝑟𝑒𝑢𝑛 𝑟𝑒𝑐𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑑𝑒-𝑎𝑙 𝑒𝑖 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑒 𝑝𝑒 𝑙𝑜𝑐 𝑎𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑖𝑒𝑠𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑎𝑚 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑒 𝑐𝑎̂𝑛𝑡𝑎 𝑠̧𝑖 𝑒𝑙. 𝐴𝑢𝑧𝑖𝑛𝑑𝑢-𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑛𝑜𝑢 𝑙𝑎 𝑠𝑜𝑠𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝑖̂𝑛 𝐸𝑙𝑣𝑒𝑡̧𝑖𝑎, 𝐶𝑙𝑎𝑟𝑎 𝑚𝑎̆𝑟𝑡𝑢𝑟𝑖𝑠𝑒𝑎 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑠𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑎̆𝑡𝑟𝑒 𝑜 𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑒𝑛𝑎̆: <𝑇𝑜𝑎𝑡𝑎̆ 𝑙𝑢𝑚𝑒𝑎 𝑎 𝑎𝑚𝑢𝑡̧𝑖𝑡 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑢𝑝𝑒𝑓𝑎𝑐𝑡̧𝑖𝑒 𝑠̧𝑖 𝑑𝑒 𝑎𝑑𝑚𝑖𝑟𝑎𝑡̧𝑖𝑒. 𝑁𝑖𝑐𝑖 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝐻𝑜𝑟𝑜𝑤𝑖𝑡𝑧 𝑛𝑢 𝑎 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑠 𝑜 𝑎𝑠𝑒𝑚𝑒𝑛𝑒𝑎 𝑖𝑚𝑝𝑟𝑒𝑠𝑖𝑒 𝑖̂𝑛 𝑡𝑖𝑛𝑒𝑟𝑒𝑡̧𝑒𝑎 𝑙𝑢𝑖. 𝐸𝑠𝑡𝑒 𝑜 𝑎𝑑𝑒𝑣𝑎̆𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑟𝑒𝑣𝑜𝑙𝑢𝑡̧𝑖𝑒 𝑖̂𝑛 𝑙𝑢𝑚𝑒𝑎 𝑚𝑢𝑧𝑖𝑐𝑎𝑙𝑎̆ 𝑠̧𝑖-𝑡̧𝑖 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑢𝑛 𝑐𝑢𝑟𝑎𝑗 𝑡𝑒𝑟𝑖𝑏𝑖𝑙 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑜𝑡̧𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑡𝑎 𝑖̂𝑛 𝑝𝑢𝑏𝑙𝑖𝑐 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑒𝑙 𝑠̧𝑖 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑖̂𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑒𝑙>. 𝐿𝑎 𝑟𝑎̂𝑛𝑑𝑢𝑙 𝑙𝑢𝑖, 𝐷𝑖𝑛𝑢 𝑜 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑖𝑑𝑒𝑟𝑎 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡 𝑢𝑛𝑎 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑚𝑎𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑚𝑢𝑧𝑖𝑐𝑖𝑒𝑛𝑒 𝑎𝑙𝑒 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠̧𝑖 𝑛𝑢 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑡𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑖-𝑜 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑎̆, 𝑠𝑎̆ 𝑜 𝑖̂𝑛𝑐𝑢𝑟𝑎𝑗𝑒𝑧𝑒 𝑝𝑒 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑒𝑛𝑎̆. 𝑇𝑜𝑛𝑢𝑙 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑠𝑜𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑠𝑎𝑙𝑒 𝑐𝑎̆𝑡𝑟𝑒 𝐶𝑙𝑎𝑟𝑎 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑝𝑙𝑖𝑛𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑝𝑟𝑒𝑡̧𝑢𝑖𝑟𝑒 𝑠̧𝑖 𝑎𝑓𝑒𝑐𝑡̧𝑖𝑢𝑛𝑒, 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑙𝑢𝑖𝑡𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑑𝑒𝑎𝑢𝑛𝑎 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑠𝑡𝑖𝑙 𝑗𝑢𝑐𝑎̆𝑢𝑠̧ 𝑠̧𝑖 𝑔𝑙𝑢𝑚𝑒𝑡̧, 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢 𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠𝑎̆𝑢. 𝑁𝑢 𝑐𝑢𝑛𝑜𝑠𝑐 𝑛𝑖𝑚𝑖𝑐 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑢𝑟, 𝑚𝑎𝑖 𝑑𝑒𝑙𝑖𝑐𝑎𝑡 𝑠̧𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑖𝑠̧𝑐𝑎̆𝑡𝑜𝑟 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑒𝑛𝑖𝑒 𝑐𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑡𝑎̆, 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑡𝑖𝑚𝑝, 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑧𝑖𝑐𝑎̆.”
Dinu Lipatti, Clara Haskil și Wilhelm Backhaus
Dinu Lipatti, Clara Haskil și Wilhelm Backhaus au fost toți titani ai pianului, fiecare aducând o voce și un talent artistic unic în lumea muzicii clasice. Carierele lor, deși diferite ca traiectorie și stil, s-au intersectat în căutarea comună a perfecțiunii muzicale și a expresiei emoționale profunde prin pian.
Dinu Lipatti, deși viața sa a fost întreruptă tragic de boală, este amintit ca fiind unul dintre cei mai poetici pianiști ai generației sale. Jocul lui a fost marcat de o puritate a tonului și de o abordare aproape spirituală a interpretării. Performanțele lui Lipatti ale lui Bach, Chopin și Schubert rămân iconice, arătând controlul și sensibilitatea lui extraordinare. Nu a fost doar un virtuoz, ci și un muzician care a căutat să transmită cele mai interioare semnificații ale muzicii pe care o cânta, lăsând o amprentă de neșters asupra celor care l-au auzit.
Clara Haskil era renumită pentru tehnica sa cristalină și claritatea transparentă pe care o aducea spectacolelor sale. Interpretările ei ale lui Mozart, în special, sunt considerate printre cele mai bune înregistrate vreodată. Haskil a fost “muzicianul muzicienilor”, admirată de colegii săi pentru integritatea și perspicacitatea pe care le-a adus la fiecare piesă pe care a cântat. În ciuda unei vieți marcate de lupte personale, inclusiv probleme grave de sănătate, spectacolele lui Haskil au fost pline de o rară grație și o sensibilitate care au mișcat profund publicul.
Wilhelm Backhaus a fost un uriaș al pianului, cunoscut pentru interpretările sale puternice și autoritare ale repertoriului germanic, în special Beethoven și Brahms. Abordarea sa a fost mai robustă și mai formidabilă din punct de vedere tehnic, dar a fost întotdeauna susținută de o înțelegere profundă a cerințelor structurale și emoționale ale muzicii. Backhaus a avut o carieră lungă și ilustră, iar înregistrările sale continuă să fie puncte de referință pentru pianiști de astăzi.
Confluența acestor trei muzicieni remarcabili într-un singur moment surprins într-o fotografie este o reamintire puternică a tapiserii bogate a muzicii clasice a secolului XX. Fiecare și-a adus propria perspectivă unică la pian, dar toți au fost uniți printr-o dedicare comună pentru arta lor. Moștenirea lor continuă, nu doar în înregistrări, ci și în inspirația pe care continuă să o ofere pianiștilor și iubitorilor de muzică din întreaga lume. Prin urmare, fotografia servește nu doar ca document istoric, ci și ca simbol al rudeniei artistice care a existat printre aceste figuri extraordinare.
