Episodul 1. Regina Maria a României

regina maria

Episodul 1. Regina Maria a României

679 Views META MUZE

“S-a spus despre ea că a format o întreagă generaţie – toţi bărbaţii au fost îndrăgostiţi de ea, toţi artiştii inspiraţi de ea, toate femeile au dorit să-i semene.” Lesley Blanch despre Regina Maria

Curajul neobișnuit de a sfida epidemia din spitale și bombele din tranșee, pentru a fi la căpătâiul a zeci de mii de soldați răniți și bolnavi,

Puterea de a influența și de a ridica moralul celor care aveau rolul de a decide soarta țării și a poporului său, în momentele tragice ale războiului,

Determinarea de a-și urma intuiția, încrezându-se până la capăt, singură împotriva tuturor, în cauza României Mari,

Erudiția, inteligența diplomatică prin care a convins cancelariile străine să accepte România unită,

Și, mai presus de toate, sursa adâncă a acestei înflăcărări – iubirea pentru oameni, locuri și frumos, fac din Regina Maria cea mai fascinantă personalitate feminină a istoriei noastre naționale.

VALORILE ȘI CALITĂȚILE REGINEI MARIA

FARMEC ȘI DISTINCȚIE – “al doilea Soare”
CURAJ ȘI COMPASIUNE – “Mama Răniților”
FORȚĂ INTERIOARĂ – “Regina Soldat”
DETERMINARE – “Mama Regina”

Repere biografice

Regina Maria a României (Maria de Edinburgh-Saxa-Coburg-Gotha), născută în 29 octombrie 1875 la Ashford, Kent, Anglia, decedata la 18 iulie 1938 la Pelișor.

A fost principesă de coroană și a doua regină a României, soția regelui Ferdinand I al României. Părinții săi au fost Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg și Gotha, duce de Edinburgh, iar mama, Maria Alexandrovna Romanova, mare ducesă a Rusiei, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

Educația primită de prințesa Maria este una cu adevărat regală: “credea în regi și în misiunile lor, dar și în drepturile lor. Nu era trufașă, dar nici umilă, ci regală din rădăcina părului până la tălpile picioarelor, imperioasă, aprinsă, activă, fetița plină de bucuria vieții și de credință în rasa ei”.

Copila creste în insula Malta, unde se afla reședința tatalui ei, amiral al flotei Marii Britanii, deschisă tuturor impresiilor artistice, vibrând în fața frumosului și marcată pana la sfârșitul vieții de impresiile acelor ani.

În ianuarie 1893, principesa Maria sosește la București, în calitate de soție a principelui Ferdinand, moștenitorul coroanei României. În același an, Maria dă naștere, la castelul Peleș, primului copil, care a fost botezat Carol, în onoarea regelui Carol I.
În 1894, se naște cel de-al doilea copil, o fetiță botezată cu numele reginei Elisabeta. În 1900, la Gotha, în Germania, se naște cel de-al treilea copil, prințesa Mărioara iar la trei ani după nașterea lui Marioarei se naște prinţul Nicolae. În 1909, la Cotroceni, s-a născut Principesa Ileana, iar ultimul copil al Mariei, principele Mircea, născut în 1913, s-a stins în mod tragic, la numai 3 ani, de febră tifoidă, în timpul Primului Război Mondial.

Dacă imediat după venirea sa în România, prințesa părea o plantă încă neaclimatizată în pământul țării, odată cu scurgerea timpului, Principesa Maria a ajuns să cunoască Țara Românească mai bine decât un român nativ. Și nu numai în aparențele ei fermecătoare, dar în esența însăși a lucrurilor și a oamenilor. De aceea în momentele de restriște, când demnitatea de Regină și chiar viata îi erau amenințate, a declarat: ,,altă patrie decât România nu am. De țara asta nu mă despart!”.

Într-o țară cu îndelungate tradiții de vasalitate, cu obiceiul înrădăcinat al cumpărării scaunului cu bani de la Poarta Otomană, Maria poartă amprenta tradiției anglo-saxone despre regalitate, și anume caracterul sacru al acestei instituții. Suveranul trebuia să fie, conform acestei teorii, un model de înțelepciune, răbdare și bunăvoință. Așa că Principesa Maria aplică cu succes în următorii ani acest model și reconstruiește autoritatea casei regale.
Maria a reînviat fastul și ceremonialul de curte. Iubitoare de frumos, Maria se afirma prin creații artistice și literare. “Țara mea”, “Visătorul de vise”, “O legendă de la muntele Athos”, “Povestea unei domnițe neascultătoare”, “Gânduri și icoane din vremea războiului”, “Dor nestins”, “Povestea unei inimi”– iata doar câteva din povestiri, evocări, romane, volume memorialistice. Ea însăși pictorița talentată, Regina Maria a fost creatoarea unei societăți artistice, ce a avut printre membrii fondatori pe Ștefan Luchian și Ștefan Popescu, intitulată ,,Tinerimea artistică”. Această societate a inclus, printre membrii săi, artiști plastici de valoare ai perioadei interbelice: Kimon Loghi, Samuel Mutzner, Elena Popea, Marius Bunescu, Costin Petrescu, A. Verona, N. Vermont, A. A. Ionescu, Ipolit Strâmbu și alții. Devenită suverană în septembrie 1914, Regina Maria s-a implicat în viața politică a țării, cu tact și îndrăzneală. A avut un rol decisiv în făurirea României Mari, aflându-se în fruntea curentului filoantantist ca un norocos sfătuitor al regelui Ferdinand. Înfrunta cu curaj calvarul războiului, fără a-și pierde nici o clipă credința în izbândă. ,,Mama răniților” impresiona prin energia inepuizabilă mai ales în spitalele moldovene, înțesate de bolnavi de tifos unde era soră de caritate. În 1918, întoarsă din refugiu într-un București bântuit de molime, Regina s-a contaminat și, pentru câteva zile, viața i-a fost în primejdie. Abia restabilită, ea pornea spre Paris, unde se hotăra soarta lumii, unde hotarele erau în discuție, într-o călătorie de apărare a dreptului românesc.

Aleasă membră a Academiei de Arte Frumoase, aclamată ca una din marile personalități ale epocii sale, Regina nu a ratat niciun prilej să afirme că România, “nu cerșește”. Ea reclamă numai ce i se cuvine. ,,Nu suntem”, spunea ea, ,,ruda săracă”.

Ca o recunoaștere a meritelor sale deosebite în făurirea României Mari, la 1 decembrie 1920, Consiliul Orășenesc al Branului decide: ,,să dăruim Maiestății Sale Regina Maria a României Mari străvechiul castel al Branului”.

La 15 octombrie 1922 participa, alături de soțul ei, la Încoronarea de la Alba-Iulia. Cu coroana pe cap și mantie lungă, regina Maria este aidoma împărăteselor bizantine, dar și asemenea domnițelor românce din secolul al XVI-lea.

În 1926, Regina Maria a fascinat Occidentul și a avut un turneu triumfal în S.U.A., pe care a trebuit sa-l întrerupă, din cauza înrăutățirii stării de sănătate a regelui Ferdinand care sfârșește în 1927.

Odată cu instalarea pe tron a Regelui Mihai, în vârstă de 6 ani, si ulterior, la instalarea forțată a lui Carol pe tron, în 1930, Regina Maria este izolată din viața de curte.

Sănătatea Mariei începe să se deterioreze si la 18 iulie 1938, trece în eternitate în Camera de aur a Castelului Pelișor, decorată de ea însăși cu simbolurile pe care le-a iubit: ale credinței, luminii și vieții veșnice.

Regina Maria a fost o iubitoare și o colecționară de artă, susținând o serie de personalități artistice și literare cu burse și bani. Dar mai presus de toate, pagina războiului este cea mai înălțătoare din biografia ei : “…o găsim în spitale și în toate posturile sanitare printre răniți și bolnavi. O găsim de față la toate adunările care încercau să facă puțin bine. Nu a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, cum nu a cunoscut teama și scârba de molimă…”