Chiar dacă fulgii de zăpadă dansează feeric mai degrabă pe ecranele cu playlist-uri de Crăciun, sunetele colindelor sunt primele care învăluie casele cu magie, cu mult înainte sărbătorii propriu-zise. Un pic de magie necesară pentru navigarea perioadei aglomerate ce precedă sărbătorile, cu termene de predare specifice finalului de an, planificări, cumpărături și curățenie.
Undeva între toate aceste activități, inserăm și momentul magic al împodobirii bradului de Crăciun. Este o tradiție încărcată de emoție și căldură, o tradiție care aduce bucurie în sufletele noastre.

Încă din copilărie, împodobirea bradului a fost un moment așteptat cu nerăbdare. Cu beteală sau panglici, cutii pline de globuri strălucitoare și ornamente pline de poveste, familia se adună în jurul bradului pentru a crea o operă de artă festivă. Fiecare ornament are o istorie și o semnificație specială, de la cel primit ca dar de la un prieten drag, până la acel ornament amuzant pe care copiii l-au confecționat la școală.

S-a modificat el oare în ultimii ani? 

În copilărie țin minte că Ajunul Crăciunului era momentul în care se împodobea bradul în familia mea și tind să cred că se întâmpla la fel în multe case, poate și pentru că atunci cumpăram brad natural și rezistența lui până la marea și trista despodobire de Sfântul Ion era o provocare plină de ace.
A existat o perioadă în care nu am mai vrut să încurajăm tăierea brazilor și am ales un brad artificial. Această opțiune, alături de decorațiunile din fetru sau alte materiale necasante, ne-a dus cu bine prin epopeea bebelușeniei și a micii copilării și am traversat cu succes aceleași etape și pentru mâțul nostru.
Totuși, am început să simțim lipsa atmosferei date de bradul natural, ne-am convins și că plasticul nu e o alegere înțeleaptă decât dacă folosești bradul artificial până la adânci bătrâneți, așa că de anul trecut am revenit la cetina verde de brad natural, care se poate cultiva în plantații dedicate.
Cât despre momentul împodobirii, am observat  în cazul nostru și al prinților și bunicilor din jur, că în ultima decadă data a tot alunecat (cu sau fără sanie) spre începutul lui Decembrie – de Moș Nicolae sau chiar de 1 Decembrie, pentru unii, odată cu aprinderea luminițelor în oraș. Precum în oraș, așa și în case.

Noi l-am împodobit pe 10 decembrie, pentru că așa ne-a permis agenda prezentă și viitoare. Iar efectul a fost unul liniștitor pentru anxietățile perioadei. Un pic de susținere magică în contextul unui ritm al vieții destul de desprins de ritmul natural.  Așa cum Făt Frumos avea nevoie de ajutorul calului năzdrăvan pentru a duce la bun sfârșit misiunea, așa ne ajutăm și noi de ce ne aduce bucurie și motivație, în lipsa spațiului necesar creșterii unui cal, deși fetița mea (și eu, în secret) ni l-am dori.

În vremurile precreștine în care timpul avea mai multă răbdare cu oamenii (nu neapărat și cu temperamentul lor războinic), crengile copacilor și arbuștilor cu frunze mereu verzi au decorat casele, ca simbol al renașterii vieții.
Nu întâmplător, perioada Craciunului se învecinează cu solstițiul de iarnă, când în sfârșit ziua începe să crească sau, conform credințelor, zeul Soare își revenea după perioada de slăbiciune.

Primele mențiuni referitoare la utilizarea de plante și verdeață pentru a celebra sărbătorile iernii provin din arhivele bisericilor din mediul rural englezesc al secolelor al XV-lea și al XVI-lea (dovadă este și colindul ”The Holly and The Ivy”).

Însă tradiția bradului împodobit de Crăciun se pare că ar avea rădăcini germane, în Evul Mediu, după convertirea la creștinism a popoarelor nordice și germanice.
Inițial, pe 24 decembrie sărbătoreau “ziua lui Adam și a Evei”, iar un obicei specific acestei date erau “Piesele Paradisului”. Cu acest prilej, pomul cunoașterii a fost reprezentat de un brad veșnic verde cu mere agățate de ramuri.

Prima atestare a unui brad de Crăciun apare în 1419, când breasla brutarilor din Freiburg a ridicat un copac împodobit cu mere, napolitane cu pastă de făină, beteală și turtă dulce.
În Flandra există documente despre copaci împodobiți cu fire de lână, paie, mere, nuci și covrigei.

Se crede că cea mai veche piață de pomi de Crăciun a fost situată chiar peste granița de sud-vest cu Germania, la Strasbourg (în prezent în Franța), unde brazi neîmpodobiți au fost vânduți în timpul secolului al XVII-lea ca Weihnachtsbaum (“brad de Crăciun” în limba germană).

Odată cu creșterea mobilității popoarelor, tradiția ajunge în Franța, în 1521, cu prilejul căsătoriei prinţesei Helene de Mecklenburg cu ducele de Orleans.
Ulterior acestei date, bradul de Crăciun se răspândeşte în toată Europa.
În Flandra se spune că „primul copac de interior împodobit” a fost înregistrat în 1605, la Strasbourg, decorat cu trandafiri, mere, vafe și alte dulciuri.
În Marea Britanie, obiceiul a devenit popular datorită prințului Albert, de origine germană. El și soția sa, regina Victoria, foarte populari în rândul supoșilor, au făcut din brazii de Crăciun o parte importantă a festivităților, iar în 1848 o ilustrație a familiei regale în jurul unui brad împodobit a apărut într-un ziar din Londra. Din acel moment, pomii de Crăciun au devenit curând obișnuiți în casele englezești și dincolo de Ocean.
Popularitatea brazilor de Crăciun a crescut și mai mult, odată cu inventarea instalaţiei electrice. În 1895, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Grover Cleveland, a decorat bradul de la Casa Albă cu becuri colorate, iar această idee s-a răspândit rapid în toată ţara.

Potrivit surselor, în România primul brad de Crăciun a fost împodobit la palatul principelui Carol I, în 1866, odată cu sosirea dinastiei Hohenzollern în Ţările Române. Dată fiind originea sa germană, principele a adus cu el tradițiile din acea vreme de la Berlin.  Obiceiul a fost preluat imediat de boierimea bucureşteană a vremii, astfel că, începând din acel an, bradul împodobit a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale Crăciunului, inclusiv în casele româneşti.

La nici opt luni de la venirea în România,  Principele Carol I găzduia, în modestul său Palat Domnesc de pe Calea Victoriei, primul Crăciun ”regal” în România. Primul brad de Crăciun a fost împodobit cu lumânări, globulețe, flori de hârtie și fructe.

Atmosfera de Crăciun din casa Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta, serioși și austeri, conduși de simțul datoriei, era complet diferită de cea din familiile succesorilor lor. Dar nu lipsea voia bună.
Pe 23 decembrie, familiile apropiate cuplului regal se întruneau să împodobească bradul uriaș până în tavan. Se râdea mult, se servea ceaiul și se mânca o prăjitură cilindrică tradițională de Crăciun (Baumkuchen). După plecarea tinerilor, personalul împodobea bradul cum se cuvenea.
În seara de Ajun, Regele și Regina împărțeau daruri angajaților Casei Regale și erau întotdeauna bucuroși să primească daruri simple, specialități locale (diverse sortimente de dulcețuri și șerbeturi – de cafea, de trandafiri).
Un obicei al cuplului regal era să cheme la masă sute de copii, stătea de vorba cu ei și le împărțea daruri (haine, fructe și dulciuri).  (“Ceremonialul Curții Regale a României începând cu anul 1866”, Alexandra Arnăutu).

Principele Carol evocă în „Memorii” Ajunul Crăciunului anului 1874, spunând că a fost „de o frumuseţe strălucitoare”, pentru prima dată fiind împodobiţi de Principesa Elisabeta în Sala Tronului un număr de 14 brazi frumoşi, potrivit obiceiului ţărilor nordice. Nobilii din București au fost prezenți şi au primit cadouri simbolice.

După primii ani de domnie a lui Carol I, Casa regală a României a sărbătorit Crăciunul îmbrățișând tradițiile locale.

Începând cu anul 1900, a apărut tradiția ca bradul regal înalt și frumos să fie adus la București de pe domeniul Peleș, iar în el se puneau lămpi electrice.
Administratorul moșiei regale trimitea vâsc pentru ca Principesa Maria să decoreze camerele, după tradiția englezească.

Din Nurenberg se aduceau splendide ornamente pentru pom, dar multe cadouri erau cumpărate de la București și tradiția era ca fiecare om de la curte să primească un cadou la Pomul de Crăciun. Bradul era aşezat în marea sală de bal, iar câteva domnişoare din Înalta societate ajutau la împodobirea imensului pom. Din cauza înălțimii bradului, nu se fixau pe el lumânări, cum era datina ci doar mici lămpi electrice de toate culorile, se menționează în lucrarea ”Ceremonialul la Curtea la Carol I de Hohenzollern, scoasă de Muzeul Național Cotroceni.

Pe vremea lui Ferdinand și a Reginei Maria sărbătorile deveniseră pline de lumină și distracție. Casa le era plină de copii, spre deosebire de antecesorii lor, care fuseseră părinți doar pentru 4 ani, ai unei fetițe plecate prea devreme.

În cartea sa, Eugeniu Arthur Buhman consemnează:

Fiecare om de la Curte, începând de la cel mai mic și până la cel mai înalt demnitar primea un cadou. Șeful bucătar și patiserul își adunau și pregăteau din vreme toate bunătățile. Ferdinand și Maria vizitau cu zile înainte prăvăliile din Calea Victoriei pentru a cumpăra cadouri de distribuit. Preferați erau bijutierul Resch din Calea Victoriei și magazinul O.H. Müller din Pasagiul Român, ambele firme dispărute astăzi.

Și la Palatul Regal se distribuiau cadouri de Anul Nou, dar numai personalului superior și fără festivitatea pomului. În anii despre care vorbesc aici, distribuirea aceasta de daruri nu se înfățișa ca un capitol bugetar de vreo însemnătate, mai pe urmă însă, mai ales sub domnia Regelui Carol al II-lea, numărul întregului personal, superior și inferior, acela din Capitală, precum și acela din afară care se bucura și el de această atențiune, se mărise într-atâta, odată cu urcarea prețurilor lucrurilor, încât se prezenta acuma ca o cheltuială ce nu se mai putea trece neobservată și de aceea, în ultimii ani, s-a produs oarecare parcimonie cu prilejul acestei intime serbări.

Călătorind în timp, printre regimuri politice, bradul de Crăciun s-a numit doar pomul de iarnă, iar în loc de Moș Crăciun, Moș Gerilă era cel care aducea daruri copiilor.
În ceea ce privește familia regală a României, după anul 2000 au devenit celebre ceremoniile de la castelul de Săvârșin (găzduite de Regele Mihai), bradul de acolo și colindătorii.

Indiferent de epocă și de felul în care arată bradul de Crăciun, magia atmosferei ne însoțește și ne transformă, chiar dacă efectul ne însoțește de multe ori doar pentru câteva săptămâni. Cele mai valoroase tradiții  ale acestei perioade rămân cele imateriale: lumina, generozitatea și buna dispoziție.

Să aveți sărbători luminoase, cu căldură în suflete, iar, până atunci, mult spor la pregătiri!