META MUZE e un proiect de suflet, aspirațional, a cărui continuitate și consecvență rămâne mai degrabă un deziderat, deoarece eforturile și resursele sunt îndreptate către alte zone profesionale de bază, aflate și ele în plină facere și desfacere. Însă componenta civică și culturală rămâne înrădăcinată în structura mea de valori și mi-aș dori să o exprim mai mult. Mărturisesc asta deși au trecut vreo 2 ani de la inițierea lui, inclusiv ca să îmi justific mie – motorul din spatele proiectului – starea de “gripare” care m-a cuprins în anul 2025. Voi alege să fiu mai blândă cu mine, înțelegând că anul ce a trecut a fost pentru cei mai mulți dintre noi unul solicitant în motive de activare civică și culturală. Iar “gripa” percepută a avut drept sursă a contaminării virusul dezinformării “evadat din laborator” pe cărările algoritmice. Pare să fie o percepție comună, faptul că reașezările tectonice din punct de vedere geopolitic și local ne-au stors de energie, în încercarea de a le înțelege și de a ne adapta la ele.
Se spune că adevărul te face liber. Cam așa se simte începutul de 2026, cu mai multă claritate.
Dacă este să reiasă ceva bun din frământările de anul trecut, mi-ar plăcea, iată, ca nou interes “post traumatic”, să mă implic și în proiecte legate de educație media pe tema dezinformării. Sunt deschisă colaborărilor. La fel cum sunt deschisă și colaborărilor pe tema străzilor cu nume de femei sau a personalităților feminine estompate din “tablourile” memoriei colective, zugrăvite stângaci de-a lungul secolelor. De asemenea, în curând, urmează să se nască și o asociație, care să ne faciliteze, printre altele direcții, și continuitatea Meta Muze. Va fi un “copil” de an 2026. Voi povesti mai multe la momentul potrivit.
Dincolo de aspectele de falii și cutremure ale lui 2025, aș vrea să mă concentrez în acest articol (cât și în următorul) pe motivele de recunoștință în care anul ce a trecut a fost, fără îndoială, generos.
Dintre acestea, voi alege 2 prilejuri de bucurie, în strânsă legătură cu META MUZE — în ordine cronologică: Proiectul Rue’Elles 2.0 și anul aniversar Regina Maria a României — și le voi dedica fiecăruia câte un articol.
Ce este Rue'Elles 2.0?
Pe scurt, o soră mai mare, multiculturală a Meta Muzelor.
Scopul proiectului Rue’Elles 2.0 este de a face vizibilă contribuția femeilor în spațiul public european, prin documentarea străzilor care le poartă numele, consolidarea cooperării între organizații partenere și schimbul de bune practici. Proiectul urmărește dezvoltarea de resurse educaționale și întărirea capacității organizațiilor implicate de a lucra în cadrul programului Erasmus+, ca bază pentru inițiative educaționale și culturale viitoare.
Pe vremea salcâmilor înnebuniți și imediat după o răsuflare civică ușurată, Monica de Bellevue de la ENOA Linguistics m-a (a)tras de o aripă pe drumul Meta Muze cu o surpriză.
Urmărea pagina de când a întâlnit autobuzul nostru expozițional în rondul de la Parcul Carol, în prima zi de expoziție META MUZE, în noiembrie 2023. Chiar soțul ei, francez de origine, i-a atras atenția la acel moment asupra META MUZE, cunoscându-i interesele și pasiunile din zona feministă.
Ne doream de mult timp să ne cunoaștem offline, iar oportunitatea ne-a adus împreună. În perioada 7-12 iunie avea să aibă loc în Conversano, Italia, o nouă etapă a proiectului Rue Elles 2.0, iar Monica m-a invitat să o reprezint acolo, prin prisma experienței mele cu META MUZE. Urma să cunosc 10 oameni, de diferite vârste, naționalități și culturi, alături de care aveam să contribui la crearea unor materiale educative, pe tema străzilor cu nume de femei documentate în călătoriile lor în Serbia, Franța, Spania, România și Italia.
Proiectul Rue’Elles 2.0 este coordonat de asociația Odyssee din Sévignac (Franța) în parteneriat cu asociațiile AURYN din Leòn (Spania), a.p.s. Venti di scambio din Conversano (Italia), NGO IUVENTA din Sabac (Serbia) și SC ENOA LINGUISTICS SRL din București (România) și cofinanțat prin acțiunea KA210 din programul Erasmus+ – parteneriat la scară mică pentru tineret.
Rădăcinile sale se întind până în 2015, în Franța, anul în care a apărut cercetarea Orașul (non)sexist în România, cea care a reprezentat sursa de inspirație pentru META MUZE.
Patru femei, membre ale asociației Intercultura, au gândit un proiect având în centru schimbul intercultural pe tema numelor de străzi. Abia în 2018 au obținut o finanțare în regiunea Bretagne, iar în perioada 2020-2023 au desfășurat călătorii de documentare a străzilor din câteva țări ale Europei.
Varianta aceasta a proiectului, numită Rue’Elles 2.0, a fost dezvoltată de asociația Odysee, fondată în 2022 de membre ale Intercultura și s-a desfășurat de-a lungul a 15 luni (2024-2025).
Produsele culturale explorate au fost:
– foto reportajele din Franța, Serbia, România și expoziția locală
– workshop-ul creativ pentru materiale educaționale din Italia
– expoziția din Spania, care a coincis cu lansarea ebook-ului dedicat proiectului,
– expoziția finală din Franța, încheiată pe 18 octombrie.
Cercetarea nu a vizat neapărat o componentă cantitativă, ci mai degrabă una calitativă.
Însă, pentru curioși, Mylène mi-a oferit câteva cifre:
“În Franța, am fotografiat 169 de străzi, dar existau duplicate (mai multe femei din orașe diferite), deci 140 de femei cu o stradă numită după ele.
În Serbia, 146 de străzi.
În România, 57 de străzi.
În Italia, 71 de străzi (le-am fotografiat când am făcut un stagiu de o lună în cadrul Corpului European de Solidaritate în Puglia și un program Erasmus pentru Tineri Antreprenori de cinci luni în nordul Italiei).
În Spania, 40 de străzi (le-am fotografiat când am făcut un stagiu de 8 luni în cadrul Corpului European de Solidaritate în Leon)”.
Foto reportaj și expoziție în România
Exact despre această viziune a ei mi-a povestit în cadrul expoziției Rue’Elles – EleStrăzile, pe care a organizat-o la Seneca Anticafe, cu sprijinul lui Arthur Bergeret, un tânăr creativ stabilit de 7 ani în România și născut la Lyon, în zilele revoluției Române din 1989, pentru că adesea nimic nu este întâmplător.
Prezentarea portretelor de personalități feminine culese din cele 5 țări urma să fie afișată în toate cele 5 limbi, oferind curioșilor ocazia de a le studia în paralel.
Țin minte aceeași mirare entuziastă, când am citit împreună cu fetița mea, o cărticică despre păsările din Delta Dunării, adusă de ea din prima tabără. Un set de fotografii, grupate pentru fiecare pasăre pe câte o pagină. Alături de o descriere succintă, apărea și denumirea în 7 limbi diferite, pe lângă cea științifică, latina. Am putut afla, de exemplu, cât de diferită este maghiara, în comparație cu italiana, spaniola, portugheza, engleza și franceza.
Testimoniale pentru cercetarea fotografică din România (Foto reportaj)
Annamaria o italiancă în România:
Proiectul RUE’ELLES a fost o imersiune intensă în descoperirea poveștilor femeilor care nu au renunțat niciodată, cu tenacitate și voință, adesea împotriva a tot și a tuturor. Povești care merită cunoscute, păstrate și spuse.
România ne-a întâmpinat cu peisaje uluitoare: dealuri verzi care se întind până la orizont, sate suspendate în timp, orașe unde trecutul și prezentul se împletesc natural. Am mers pe străzi dedicate femeilor care și-au lăsat amprenta – scriitoare, activiste, artiste – și, pas cu pas, le-am descoperit nu doar numele, ci și poveștile, adesea uitate sau ascunse în faldurile Istoriei oficiale.
M-am regăsit într-un grup foarte diferit de mine, cu limba ca principală provocare. Dar, în loc să ne împiedice, am transformat dificultățile în joacă și descoperire, amestecând cuvinte, limbi și râsete. A fost o întâlnire autentică, în care fiecare a împărtășit ceva din ea însăși. O experiență prețioasă care m-a îmbogățit și m-a învățat că, cu puțin curaj, chiar și cele mai mari bariere pot deveni poduri.
Marina, o spaniolă în România:
Când mi-a venit ideea proiectului, am fost super încântată să fac parte din el. Femeile și fotografia? Am sunat imediat la asociație, am șters praful de pe Canon și am zburat la București. Acolo m-am alăturat minunatei echipe Rue Elles, un grup de 5 persoane venite din Franța, Serbia, România, Italia și Spania, unite de un scop comun: să descoperim străzi și să aflăm mai multe despre femeile din România. Ne-am conectat instantaneu, deși abia ne-am întâlnit, am simțit că ne cunoaștem de o veșnicie.
Am început în București, capitala, unde am descoperit clădirile sale gigantice și goale, am făcut un atelier de schițe și am vorbit cu artiști locali. După câteva zile, am scăpat din metropola haotică și am mers în Transilvania, unde atmosfera mohorâtă și ploioasă ne-a întâmpinat ca și cum însuși Bram Stoker ne-ar fi scris aventura.
Un lucru care mi-a plăcut la Rue Elles este că descoperă istoria țării prin intermediul femeilor: regine, artiste, activiste și inventatoare. Cine ar fi crezut că inventatoarea îngrijirii pielii a fost Ana Aslan, o româncă? După misiunea noastră zilnică de a găsi străzi numite după femei, am avut parte și de experiența românească completă intrând în castelul Peleș și Pelișor din Sinaia, am ascultat un concert la Brașov în cea mai mare orgă din România, am văzut casele de observație din Sibiu și am mâncat ciorbă – supă tipică românească – la casa lui Dracula din Sighișoara. Fiecare cină a fost încununată de desertul tradițional românesc „papanași”, pe care l-am devorat în zece secunde.
După zile lungi de plimbări, fotografii, investigații și râsete, am devenit dependenți de jocul de societate al lui Nikko, „Harmonies”. De îndată ce am ajuns la apartament seara cu stomacul plin de papanași, am scos jocul și ne-am jucat ore întregi până ne-am dus la culcare, terminând în cel mai bun mod, o zi perfectă. A fost o experiență uimitoare, cu oameni minunați și plină de cultură, cunoștințe și distracție!
Mulțumim!!!!
Workshop creativ la Conversano
Atelierul de creare a materialelor educaționale a avut loc în Italia în perioada 8-11 iunie 2025.
Am început prin a testa diferite board games care existau deja pentru a ne lăsa inspirați spre a contura unul al nostru. Am lucrat foarte eficient, astfel că după câteva brainstorming-uri, idei de instrumente și câteva verificări, am reușit să creăm 2 jocuri având ca scop creșterea gradului de conștientizare asupra poveștilor a 100 de femei (20 per țară parteneră).
Pe lângă acest obiectiv principal, am desfășurat și alte activități pentru a ne cunoaște reciproc. De exemplu, am vizitat Ex Viri, un centru care seamănă foarte bine cu ideea de cămin cultural de la noi, unul trecut prin multe regimuri politice cu funcționalități succesive și grade diferite de abandon, readus acum la viață. Este marcat “Luoghi Comuni” (spații comune) și este oferit tinerilor pentru a organiza diverse activități atractive pentru comunitatea lor din Noicattaro (un mic oraș din Puglia), încurajând cetățenia activă.
*Luoghi Comuni este noua inițiativă a Regiunii Puglia, promovată de Politici de Tineret și ARTI (Agenția Regională pentru Tehnologie și Inovație). Luoghi Comuni, prin cartografierea activelor publice subutilizate, conectează tinerii și entitățile publice, finanțând proiecte destinate comunităților locale cu resurse de până la 40.000 EUR.
Pentru a accesa finanțare, organizațiile de tineret din sectorul terțiar se angajează să structureze proiecte de inovare socială care să răspundă atât nevoilor comunităților locale, cât și spațiilor publice care urmează să fie îmbunătățite.
Am participat la un swap party (o petrecere de schimb de obiecte, în principiu vestimentare), care a inclus câteva momente muzicale, un recital de poezie proprie și pereți întregi predați spre a fi înfrumusețați cu artă grafitti.
Încă nu am intrat oficial în lumea adolescenților de azi (suntem la preadolescență), astfeș că, aflându-mă în mijlocul lor pentru o seară, m-am simțit ca în “Stranger Things” (ca look) și poate chiar ca în “Back to The Future” (ca senzație), dar dacă părinții mei nu ar fi avut o tinerețe petrecută în regimul comunist.
Am făcut chiar și o baie răcoritoare în Marea Adriatică, la poalele Abației Santo Stefano, o structură construită în 1086 pentru a apăra orașul de atacurile din perioada medievală, actualmente spațiu privat.
În ziua 3, am lucrat din sălile Bibliotecii Maria Marangelli, care poartă numele primei femei primar a provinciei Bari (1959/1960). În calitate de directoare onorifică, funcție care i-a fost conferită la 6 februarie 1962, profesoara Maria Marangelli a transferat Biblioteca Civică în câteva încăperi din Castelul Conților Acquaviva d’Aragona, consolidând toate serviciile bibliotecii, îmbogățind colecția de cărți existentă și transformând-o într-un centru de promovare și organizare culturală.
Un alt nume feminin mi-a rămas în minte în cadrul “vizitei de lucru” în Conversano — un oraș medieval sublim întreținut, în care puteam foarte ușor să-mi imaginez că m-ai teleportat în trecut. În special în diminețile în care mă plimbam pe străzile pustii și adormite. Din când în când mai apăreau căței care își trăgeau stăpânii la nivelul lor de entuziasm și doar hainele lor trădau timpul prezent. Numele feminin este, așadar, Dameta Paleologo — o figură religioasă și istorică excepțională din secolul XIII, cunoscută ca prima „badessa mitrata” din istoria Bisericii Catolice din Italia — adică o conducătoare de mănăstire care a primit simbolurile de putere ale unui episcop. Datorită acestor privilegii neobișnuite, a fost privită ca un caz cu adevărat remarcabil în istoria bisericească și socială, uneori numită chiar Monstrum Apuliae — „minune/produs uimitor al Pugliei”. A fost inițiatoarea unei perioade de 600 de ani de autoritate religioasă feminină în zonă.
La capătul celor 5 zile de răsfăț culinar, efuziuni culturale, efervescență de idei, colaborare și cunoaștere reciprocă, sinergia s-a manifestat atât de fluid încât ne-a fost foarte greu să ne limităm la un singur board game. Astfel că am conceput și prototipat în final două astfel de jocuri — Her Way și Reclaim space.
În acest moment planul este ca jocurile să fie folosite de cele 5 asociații participante în cadrul activităților educative, însă pe viitor iau în calcul producția la scară mai mare.
Testimoniale pentru workshop-ul de la Conversano
Enzo, un francez în Italia:
Am avut ocazia să călătoresc în Italia pentru a participa la proiectul Rue’Elles. Acolo, am putut să-mi împărtășesc ideile și să fac parte dintr-un grup de atelier pentru a crea jocuri pedagogice despre feminism și locul femeilor în istorie. A fost o experiență foarte bună pentru că am putut afla mai multe despre femeile pe care nu le cunoșteam și am încercat să construiesc un joc care să îndeplinească așteptările, ceea ce este foarte important pentru mine. A fost, de asemenea, momentul să descopăr alte țări, inclusiv țări pe care nu le cunoșteam despre cultura lor, și să aflu despre istoria și modul lor de viață (și de a lupta pentru drepturile lor!).
Alice, co-organizatoare a Atelierului de creare a materialelor educaționale din Italia
A fost o adevărată plăcere să facilitez acest laborator în Conversano. În doar câteva zile, s-a reunit atât de multă creativitate, colaborare și reflecție. Un grup foarte divers de oameni nu numai că a imaginat, dar a și prototipat două jocuri care transpun poveștile femeilor în formate jucăușe și captivante. Procesul de co-creație a oglindit spiritul explorator al proiectului, care își propune să învețe și să facă loc vocilor femeilor în spațiul public.
Maria, co-organizatoare a Atelierului de Creare a Materialelor Educaționale din Italia
Participarea la etapa Conversano a proiectului RUE’ELLES a fost o experiență cu adevărat valoroasă și împlinitoare. Ca parte a echipei Venti di Scambio, am avut plăcerea de a însoți participanții într-o călătorie creativă în care ideile și intuițiile s-au transformat în adevărate jocuri de societate – instrumente originale pentru a împărtăși poveștile femeilor cărora le-au fost dedicate străzi și piețe din întreaga Europă.
A fost, de asemenea, o ocazie minunată de a prezenta practicile noastre de reutilizare și reciclare a plasticului: în spațiul nostru de creație dăm o nouă viață materialelor în fiecare zi, iar în Conversano a fost inspirațional să proiectăm și să creăm împreună table de joc și piese din plastic reciclat.
Ceea ce rețin din această experiență este un amestec de creativitate, colaborare, povești ale femeilor, cuvinte, desene, modelare și un spirit de unitate: un timp trăit intens, lăsând urme atât tangibile, cât și simbolice de frumusețe și participare.
Rue’Elles ocupă un loc special pe lista mea de amintiri preferate.
Să mă alătur echipei din Conversano, la invitația Enoa Linguistics, a venit ca un pas organic după proiectul meu similar, META MUZE, dedicat femeilor care au dat nume străzilor din București, România. Și ca un cadou de ziua mea, bogat în semnificații. 🙂
M-am bucurat că experiența pe care am acumulat-o și cunoștințele despre femeile românce au fost utile pentru jocurile de societate pe care le-am dezvoltat aici împreună. Cel mai spectaculos element al acestui proiect a fost echipa multiculturală. Oameni atât de creativi, dedicați, inteligenți și calzi, de diferite vârste și naționalități, uniți în misiunea comună de a face cunoscute obstacolele și succesele femeilor de-a lungul timpului.
Am iubit fiecare secundă!
Arthur – francez stabilit în România (participant la etapa din România și Italia):
Am avut șansa de a participa la proiectul Rue’Elles atât în România, cât și în Italia.
Monica (fondatoarea Enoa Linguistics), care s-a ocupat de organizarea călătoriei în România, mi-a sugerat să particip. Nu știam cu adevărat la ce să mă aștept, dar eram foarte curios să mă alătur unui proiect Erasmus+ pentru prima dată, în special pentru tema și cauza Rue’Elles.
Mi s-a părut foarte interesant să explorez rolul femeilor în societatea noastră și să reflectez asupra impactului lor din trecut până la generația noastră. Cred că feminismul este un subiect care ar trebui împărtășit și discutat colectiv, indiferent de gen, cultură și generație.
Ajutând-o pe Monica cu organizarea și găzduind participanții în România mi-a oferit o mai bună înțelegere a dinamicii din cadrul unui astfel de grup și a modului în care funcționează proiectele Erasmus+.
M-am bucurat să întâlnesc toți participanții, fiecare cu povești și experiențe diferite, care au venit să efectueze o vânătoare de străzi. În același timp, am fost bucuroasă să le arăt Bucureștiul, să le împărtășesc sfaturile mele și să le ofer propria mea viziune asupra țării.
Mai târziu, am avut șansa să mă alătur următoarei etape a proiectului în Conversano, Italia. M-am bucurat foarte mult de această săptămână, deoarece scopul a fost să ne imaginăm și să construim unelte și jocuri de societate folosind informațiile, fotografiile și portretele femeilor colectate în timpul călătoriilor anterioare.
Gazduirea de către Roberto și Maria la Venti di Scambio a fost cu adevărat inspirațională și ne-a ajutat să ne stimulăm creativitatea.
M-am bucurat de fiecare moment, de la locurile pe care le-am vizitat, la activitățile la care am participat și, bineînțeles, de oamenii pe care i-am întâlnit acolo. Provenind din țări, vârste și medii diferite, am reușit cu toții să creăm o atmosferă de colaborare, convivială.
M-a făcut să reflectez asupra a ceea ce înseamnă să fii european și, în multe privințe, acest proiect a fost o definiție perfectă a acestui lucru.
Această experiență a fost atât semnificativă, cât și fructuoasă. Am simțit că grupul de oameni adunați a fost cu adevărat entuziasmat să fie acolo.
A fost, de asemenea, o perioadă foarte productivă, deoarece am încheiat călătoria cu conceptul pentru două jocuri de societate.
Mulțumiri speciale Monicăi pentru că m-a adus în această aventură, lui Mylène pentru că a condus proiectul și lui Roberto și Mariei pentru ospitalitatea și amabilitatea lor în Conversano.
Voi păstra mereu această aventură într-un loc special în amintirile mele. 🙂
Pentru a afla mai multe detalii, vă invit să răsfoiți site-ul proiectului Rue’Elles 2.0, precum și ebook-ul rezultat în urma centralizării activităților, reunind pașii proiectului și traseul parcurs, personalități feminine din cele 5 țări vizitate și concluziile acestui demers intercultural.
Aventura s-a încheiat cu surpriza de a petrece prima noapte cu lună plină, pe balconata, într-un oraș medieval, cu o viață culturală bogată și nume de conversație. La semnalul clopotelor din turn, care băteau negreșit din 15 în 15 minute pentru a anunța ora, am făcut lin trecerea de la 40 la 41 de ani.
Lui Mylène Lécuyer, grațioasa noastră coordonatoare de proiect, îi rămân datoare cu o bancnotă cu Ecaterina Teodoroiu, acum că mi-am îmbogățit o colecție confortabilă de 6 piese. Voi primi la schimb indubitabil un tricou Rue’Elles 2.0, care să îmi ofere o amintire palpabilă a uneia dintre cele mai împlinitoare experiențe a acestui an.
Mulțumesc și lui Arthur, Enzo, Nikko, Lilijana, Camino, Raul, Maria, Roberto, Alice și Annamaria!
La mulți ani și la multe colaborări care să vă facă sufletul să cânte în toate limbile pământului!
