Elisa Leonida Zamfirescu (10 noiembrie 1887 – 25 noiembrie 1973) a fost o ingineră și inventatoare din România, șefă a laboratoarelor Institutului Geologic al României.
Elisa Leonida s-a născut la Galați, într-o familie de intelectuali. A avut 10 frați. Anastase Leonida, tatăl Elisei, era de formație militar și din acest motiv familia Leonida a fost nevoită să se mute foarte des. Elisa Leonida a studiat clasele primare la școala din Galați. A continuat cursurile la Școala Centrală de Fete din București. După terminarea studiilor liceale s-a înscris la Școala de Poduri și Șosele din București, însă a fost respinsă din cauza faptului că era femeie. Prejudecățile timpurilor ei nu permiteau unei reprezentante a sexului frumos să urmeze o școală la care erau numai bărbați. După eșecul de la Școala de Poduri și Șosele din București, Elisa Leonida a încercat să se înscrie la alte școli tehnice, însă s-a lovit de aceleași prejudecăți.
În 1909 a decis să părăsească România și a plecat în Germania mânată de dorința de a deveni inginer. S-a înscris la Academia Regală Tehnică din Berlin, devenind astfel prima femeie student aici. Nici admiterea la Academia Regală Tehnică din Berlin nu s-a dovedit un lucru ușor.
Decanul Hoffman, cel care conducea școala tehnică, a încercat să o convingă că rolul femeii este la cratiță. În ciuda acestui lucru, românca a reușit să fie admisă și a urmat cursurile școlii unde erau înscriși numai bărbați. Pe parcursul studenției a continuat să se lovească de prejudecăți.
Mulți colegi și chiar profesori au ocolit-o pe motiv că era femeie, considerând că locul ei era la cratiță, și nu în sala de curs. Și-a convins atât colegii, cât și profesorii, a reușit să termine școala în 1912 fiind catalogată drept cea mai silitoare studentă. Faptul că o femeie reușise să învingă într-un domeniu adresat exclusiv bărbaților nu a fost trecut cu vederea de presa vremii.
Numele primei femei inginer in lume a făcut înconjurul presei și realizarea ei a fost mediatizată și în presa vremii din România. În 1912, ziarul Minerva îi dedica un articol cu titlul: „Elisa Leonida, prima femeie inginer din țara noastră și din Germania”.
„O compatrioată a noastră, domnișoara Elisa Leonida, în loc să studieze Literele sau Medicina, sau mai rău, Dreptul, a studiat ingineria la Charlottemburg. În inginerie viitorul femeilor e mare, domnișoara Elisa Leonida a trecut cu deosebit succes examenul final, obținând diploma de inginer” (ziarul „Minerva”, 1912).
După ce numele ei a ajuns celebru, românca a primit mai multe oferte de muncă de la firme mari din străinătate. A preferat însă să se întoarcă în țară, unde s-a angajat la laboratorul Institutului Geologic Român din București. A lucrat ca laborant, până la izbucnirea Primului Război Mondial, când a plecat pe front cu organizația Crucea Roșie, ajutând şi conducând mai multe spitale de campanie, fapt pentru care a fost decorată.
În timpul războiului l-a cunoscut pe inginerul Constantin Zamfirescu cu care s-a căsătorit chiar pe front. Cei doi ingineri și-au legat destinele în 1918, iar la eveniment a fost prezentă și Regina Maria. După război, și-a continuat activitatea la Institutul Geologic. A condus mai multe laboratoare de analize geologice, s-a preocupat de analiza apei potabile, a diverselor minerale, petrol, gaze, cărbuni, bituminide solide, roci de construcție și de prepararea minereurilor.
De-a lungul carierei ei profesionale a semnat 85.000 buletine de analize. Rezultatele acestor analize au fost publicate în seria „Studii economice”, editată de Institutul Geologic. A scris o serie de monografii precum Contribuțiuni la studiul bauxitelor din România (1931) și Studiul chimic al cromitelor din Munții Orșovei (1939).
A fost profesoară de fizică și chimie la Școala de Fete „Pitar Moș” și la Școala de Electricieni și Mecanici. A profesat până la data de 1 mai 1963.
La data când a acceptat să iasă la pensie avea 75 de ani. În calitate de președinte al Comitetului de luptă pentru pace din Institutul Geologic, a luat atitudine față de înarmarea atomică, adresând un protest competent și justificat comisiei de dezarmare din Londra. Intervenția sa în care a atras atenția asupra pericolului armei atomice a fost comunicată oficial la ONU.
Elisa Leonida Zamfirescu a fost prima femeie membră A.G.I.R. și membră a Asociației Internaționale a Femeilor Universitare. A încetat din viață la 25 noiembrie 1973, la vârsta de 85 de ani.
