Episodul 7. Regina Elisabeta a României

Regina Elisabeta

Episodul 7. Regina Elisabeta a României

425 Views META MUZE

Prima Regină a României, Elisabeta, este întâia femeie și primul membru al unei case regale din lume care își completează veniturile din publicitate. Apare într-o reclamă pentru mașini de scris, pe care le și testează contra cost.

Privată brutal de fericirea de-a fi mamă, Elisabeta îşi direcționează uriaşa energie şi afecţiune către țara adoptivă. Patronează artele, Crucea Roșie și alte societăți filantropice, încurajând doamnele să aibă un rol activ în gestionarea actelor caritabile.

Promovează turismul, portul și meșteșugurile românești, organizând și participând la expoziții internaționale. Prin aceasta contribuie inclusiv la emanciparea socială a femeii române.

Regina poetă, Carmen Sylva, este o artistă plurivalentă. Prolifică, îndeosebi în literatură, dar și în pictură, muzică și meșteșuguri. Excelentă amfitrioană, rafinată și cultă, Elisabeta creează un salon de cultură și burse pentru tineri talentați.

,,Făuritoarea de vise”, cum o numește admirativ Regina Maria, este una dintre cele mai strălucite personalităţi feminine ale secolului său.

Calitățile/ Valorile Reginei Elisabeta a României

SPIRIT ÎNTREPRINZĂTOR
GENEROZITATE ȘI REZILIENȚĂ
PROMOTOARE A ȚĂRII ADOPTIVE ȘI SUSȚINĂTOARE A EMANCIPĂRII FEMEII
ARTISTĂ PLURIVALENTĂ. PATROANĂ A ARTELOR
“FĂURITOARE DE VISE”

Biografie

Regina Elisabeta a României (Elisabeth Pauline Ottilie Luise de Wied-Hohenzollern) (n. 17/29 decembrie 1843, Neuwied, Germania – d. 18 februarie/2 martie 1916, Bucureşti). Prima regină a României, soţia principelui şi, ulterior, regelui Carol I, poetă, prozatoare, mecena artelor.

Elisabeta a demonstrat încă din primii ani de viaţă înzestrare intelectuală deosebită şi un suflet de artist. Sub atenta îndrumare a tatălui, Principele Hermann de Wied, gânditor, om de ştiinţă şi artist deopotrivă, viitoarea suverană s-a bucurat de beneficiile spirituale ale unei culturi de excepţie. Până în 1869, anul căsătoriei cu Principele Carol, îşi împarte existenţa între studiu şi acţiuni caritabile, sub privirea exigentă a mamei sale, Maria de Nassau. Studiază astfel, limbile clasice, literatura franceză şi engleză, filosofia, istoria, gramatica şi dovedeşte un talent ieşit din comun în asimilarea limbilor străine: italiana, franceza, engleza, suedeza şi rusa. În paralel, primeşte lecţii de pian de la Clara Schumann şi Arthur Rubinstein, deprinde desenul, acuarela şi pictura, studiază orga şi clavecinul. Îşi desăvârşeşte cultura urmând cursuri strălucite de filosofie la Universităţi prestigioase, precum Budapesta şi Heidelberg şi talentul, aprofundând pictura la Academia de Belle Arte din Berlin. Lectura continuă, lecţiile de muzică şi înclinaţia precoce către poezie şi scris, în general au reprezentat de-a lungul existenţei sale zbuciumate un stil de viaţă şi un refugiu împotriva singurătăţii şi nefericirii personale.

În ciuda situaţiei politice complicate, primii ani de domnie îi aduc echilibrul şi seninătatea mult aşteptate: în 1870 se naşte Principesa Mărioara, unicul copil al cuplului princiar, dar bucuria se dovedeşte de scurtă durată. Privată brutal de fericirea de-a fi mamă, Elisabeta îşi concentrează uriaşa sa energie şi afecţiune către lucrurile care îi definesc caracterul generos şi implicat: devotamentul său exemplar manifestat în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), când patronează serviciul de Cruce Roşie, îi atrage supranumele de ,,mama răniţilor”. ,,Nu va plângeți, învățați sa dati ajutor”– fidelă propriilor afirmaţii, înfiinţează sau patronează şcoli, societăţi de caritate şi spitale, dar mai ales desfăşoară o vastă activitate de mecenat: Elisabeta descoperă sau susţine moral şi financiar tinere talente sau artişti consacraţi deja atât din România cât şi din străinătate. De bunăvoinţa şi atenţia Reginei s-au bucurat pe rând personalităţi precum George Enescu, Dumitru Dinicu, Nicolae Grigorescu, Elena Văcărescu, I. L. Caragiale, Vasile Alecsandri.

Dezinteresată de politică, faţă de care manifesta mai degrabă dispreţ, Regina se dedică serilor de muzică şi literatură, pe care le organizează cu regularitate, mai întâi în reşedinţa regală din Bucureşti, apoi în cadrul maiestuos al castelului Peleş. Sălile de muzică ale castelului, impregnate de spiritul Romantismului german au găzduit personalităţi celebre ale lumii literare şi muzicale, precum Pierre Loti, Sarasate, Paderevski, Rejane, Eleonore Duse, Sarah Bernhardt şi mulţi alţii.

Încurajată de către Vasile Alecsadri să scrie, Elisabeta se dovedeşte o prolifică autoare de romane, eseuri, satire, piese dramatice, articole avangardiste, basme pentru copii, dar şi o talentată traducătoare de folclor şi poezie românească. Sub pseudonimul literar ,,Carmen Sylva”, Regina cucereşte adeziunea Academiei franceze, care îi conferă în anul 1888, prestigiosul premiu ,,Bottà” pentru volumul de versuri ,,Cugetările unei Regine”, dar şi inimile anglo-saxonilor, care îi atribuie cu onoruri deosebite în 1890 titlul de ,,Bard al Scoţiei”. Înzestrată nativ cu un talent plurivalent, Regina transformă tot ce atinge, în artă: broderiile sale elaborate sunt premiate în cadrul unor expoziţii prestigioase, manuscrisele sale împodobite cu anluminuri iau calea lăcaşurilor de cult, iar picturile sale decorează interioare şi piese de mobilier din reşedinţele regale.

Imediat după venirea în România, obţine subscripţii pentru construirea Azilului ,,Elena Doamna“. Principesa oferă cu generozitate din economiile personale suma de 12.000 franci pentru construirea unei capele în incinta azilului.

Şase ani mai târziu, fondează ,,Societatea Naţională de Cruce Roşie” din România, a cărei preşedintă de onoare este. Odată cu izbucnirea Războiului de Independenţă, alături de generalul Carol Davila, creează ,,Serviciul de ambulanţă”. În paralel sunt înfiinţate spitale de campanie, iar opt medici militari germani activează în Principate sub conducerea directă a suveranei. În zona Palatului Cotroceni, sunt construite două barăci pentru răniţi din fondurile personală ale Elisabetei, care oferă 36.000 de franci, adică toate economiile sale, iar Gara Cotroceni este transformată în spital.

,,Institutul Surorilor de Caritate” din Bucureşti, fondat în anul 1879, din veniturile personale ale Reginei, funcţionează într-un imobil achiziţionat de către aceasta, sub îndrumarea directa a suveranei. Personalul recrutat dintre asistentele medicale sau dintre călugăriţe activează în spitale, îngrijind bolnavii la domiciliu, răniţii de război, etc. Institutul acceptă fără rezerve orice fel de donaţii.

O amplă activitate filantropică desfăşoară de asemenea ,,Societatea Regina Elisabeta”, înfiinţată în 1893, care tratează anual circa 17.000 de pacienţi, distribuie medicamente gratuite şi monitorizează starea familiilor nevoiaşe. Treptat, societatea se consolidează, în 1905 atingând un capital de 1.500.000 franci. Anual, ziarele publică o dare de seamă a tuturor activităţilor Societăţii, precum şi un rezumat al situaţiei financiare. Se întreprind vizite la domiciliile săracilor şi se raportează cu fidelitate situaţia din teren, activitatea fiind monitorizată de suverană.

,,Policlinica Regina Elisabeta”, fondată în anul 1895, oferă consultaţii gratuite săracilor, sub coordonarea vigilentă a doamnei Maria Boerescu şi sub patronajul onorific al Elisabetei, ca şi ,,Leagănul Sfânta Ecaterina”, înfiinţat şi întreţinut de Ecaterina Cantacuzino. Apar societăţi noi, precum ,,Materna”, ,,Institutul Evanghelic al Diaconeselor” din Bucureşti, Societăţile ,,Pâinea zilnică“ şi ,,Tibişoi” condusă de doamna Brăiloiu. Aceasta din urmă distribuia îmbrăcăminte copiilor şi venea în ajutorul familiilor nevoiaşe, ,,Societatea de Binefacere” de la Iaşi, Spitalul ,,Elisabeta” din Galaţi, Societatea ,,Obolul”, Institutul de surdo-muţi şi de orbi ș.a.

Regina a avut inteligenţa de a înţelege uriaşul potenţial al culturii tradiţionale româneşti cu specificul său meşteşugăresc şi agricol. Uimită de frumuseţea portului popular, îl adoptă fără rezerve şi apoi îl impune suitei regale în cadrul maiestuos al curţii, conferindu-i o înaltă prestanţă socială. Regina încurajează dezvoltarea industriei locale, contribuind astfel şi la emanciparea socială a femeii române. Apar Societatea ,,Concordia”, înfiinţată pentru a favoriza dezvoltarea industriei textile din România, Societatea ,,Furnica”, prezidată de Elena Cornescu, născută Manu. Broderiile confecţionate aici sunt apreciate la Londra şi la Paris de către marile Case de Modă. În 1905, la Paris, la Pavilionul Marsan, se deschide expoziţia de broderie a Annei Roth, cea care conducea atelierul de broderie. Despre expoziţie scrie elogios întreaga presă franceză. Expoziţia poartă numele ,,Broderii Carmen Sylva“. La Domeniul Segenhaus, pe care Elisabeta îl moşteneşte în 1902, deţinea o importantă colecţie de broderii semnată de aceeaşi Anna Roth.

Societatea ,,Munca“ înfiinţată în 1885 şi condusă de doamna general Fălcoianu oferă serviciu la domiciliu femeilor din popor, infirmelor, văduvelor, casnicelor. Societatea ,,Ţesătoarea” infiinţată în anul 1905 şi condusă personal de Regină, încurajează cultura de viermi de mătase din România. Prima casă a coloniei de orbi ,,Vatra luminoasă” ia fiinţă în anul 1906, proiect vast, ce va fi abandonat ulterior din insuficienţă de fonduri.

În ceea ce priveşte oraşul Sinaia, intenţiile caritabile ale Elisabetei se materializează şi aici cu succes: în anul 1882 este înfiinţată o şcoală la mănăstirea Sinaia, ale cărei învăţătoare sunt chiar doamnele sale de onoare. În cadrul complexului Peleş, Regina fondează ,,Atelierele de Artă şi Meşteşug”, unde s-au realizat o parte din valoroasele piese de mobilier din prima fază a construcţiei castelului.

Elisabeta a fost conștientă de beneficiul major al turismului într-o țară care nu era încă în circuitul turistic internațional. A inițiat în acest domeniu o campanie susținută de publicitate pentru a-și face cunoscută în străinătate țara sa adoptivă. Trenul Orient Express făcea o haltă la Sinaia și călătorii erau găzduiți la castelul regal. Datorită iniţiativei suveranei, România participă la Expoziţia Universală de la Paris, în anii 1867, 1889 şi 1900 cu articole tradiţionale variate, cu broderii, tapiţerii şi costume populare. În 1912, Regina organizează la Berlin expoziţia ,,Femeia în artă şi meşteşuguri”, cu ecouri pozitive în presa occidentală.

Regina Elisabeta a murit cu puțin timp înainte ca România să declare război Germaniei și a fost îngropată la Mănăstirea Curtea de Argeș.

Client

Data

October 31, 2023

Echipa

Andreea Petrovici - Ilustrator/ Designer

Cristian Ghiță - Animator/ Motion Designer

Lavinia Petrariu - Production Manager/ VO/ Scenariu

Daniel Petrariu - Artist New Media/ Sunet

Categorie

META MUZE